Ion Besoiu: Tineretea este doar o stare de spirit, iar eu ma simt tanar

Actorul sibian Ion Besoiu a împlinit în 11 martie 78 de primăveri. Prezent în acea zi în oraşul natal, sărbătoritul a avut amabilitatea să stea de vorbă cu ziarul Expres Sibian despre filme, vise şi prieteni, dar şi despre despre trecutul, prezentul şi viitorul - nu al lui - ci al Sibiului, oraşul cel mai drag al actorului.

Reporter: Cum îşi petrece actorul Ion Besoiu ziua de naştere în oraşul natal?

Ion Besoiu: Ca întotdeauna, foarte bine. Vin aici de câte ori pot: îmi încarc bateriile, ca în poezia lui Blaga, „Anul 2000”: „Vulturul ce roteşte sus/ va fi atunci de mult apus./ Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci/ numai stejarii vor mai fi atunci”. E o sintagmă pe care o tot repet: cine are un prieten este un om bogat. Iar eu sunt foarte bogat pentru că în Sibiu am mulţi prieteni. Vin cu dragoste la prietenii mei de câte ori pot. Din păcate uneori vin pentru puţin timp, şi asta mă întristează. Acesta e oraşul tinereţii mele. Aici m-am şcolit, aici am iubit prima fată, aici am învăţat teatru şi cred că m-a învăţat destul de bine Radu Stanca, de şi acum sunt căutat de diverse instituţii artistice...Azi am fost la cimitir unde sunt îngropaţi părinţii şi fratele meu, am făcut ceva cumpărătrui şi-mi aştept prietenii la o „sindrofie”, cu care nu am reţineri, aşa cum am cu cei din presă. Cu voi trebuie să mă dau mereu „grozav” (n.n., râde). Mă simt bine la 78 de ani, iacă, mi se fâlfâie de vârsta asta. Tinereţea este doar o stare de spirit, iar eu mă simt tânăr.

Rep.: Aveţi o fundaţie „Sibiul Vechi” întemeiată cu Aurel Muntean. Ce proiecte aveţi pe anul 2009?

I.B. : Noi nu ne facem planuri, ci ajutăm tinerele talente în funcţie de cereri, cereri care sunt justificate şi merită să fie luate în seamă. Aşa a fost de exemplu, de curând, o bursă pentru o tânără care a vrut să studieze în nordul Italiei la o facultate cu specializarea Arta Restauraţiei. Aşa am primit ajutor pentru realizarea filmului „Sibiu-dragostea mea”. Aşa sprijinim la editarea de cărţi sau alte manifestaţii culturale sau sportive care bagă în seamă Sibiul, cu scopul de a-i propulsa pe tinerii cu talent din oraşul acesta. Nu ne facem planuri. Facem în funcţie de ce apare şi de posibilităţile financiare ale lui Aurel Muntean.

Vise de „nebun”

Rep.: Aţi spus la un moment dat în presă că vreţi să faceţi un studio de film la Sibiu. Vi s-a realizat visul?

I.B.: Ăstea sunt visele unui cofetar nebun. Cum să spun...un cofetar nebun este cel care face un tort cât e Casa Scânteii sau Casa Poporului. Ca să faci un studio de film îţi trebuie bani foarte mulţi şi mai trebuie ceva: chiar dacă aş face un singur film sau două, trebuie să găsesc nişte sponsori interesaţi. Sunt de principiu că marile curente în cinematografie s-au născut şi din sărăcie, dacă ne gândim la italianul De Sica sau francezul Noval, care tot aşa, din sărăcie au ieşit cu aparatul după război pe stradă; au avut o tematică extraordinară ...Trebuie să găsim posibilităţi să facem şi filme cu mai puţini bani. Din păcate, toţi se aruncă la filme care mănâncă bani foarte mulţi. Şi ca să faci ce? Uite, eu mă întreb de ce cinematografia noastră naţională, care este destul de matură, nu a reuşit să facă nişte filme cutremurătoare despre Revoluţie: cum a fost, a murit sau nu Ceauşescu?!..Aduceţi-vă aminte, de pildă, de istoria filmului polonez: aceştia au suferit cumplit şi i-au durut războiaiele şi au făcut mari filme. Noi am avut suferinţe majore în timpul comunismului, iar Revoluţia care s-a zbătut între certitudine şi incertitudine, între adevăr şi minciună, putea să nască o serie de filme cutremurătoare. Ne-am ancorat în filme despre povestioare mai mici, mai puţin interesante sau în filme cu ţigani.

„Se poate naşte o mică istorie”

Rep.: Se poate face film de calitate în Sibiu? Cum stau sibienii la acest capitol?

I.B.: Se poate...Este un mediu ambiant extraordinar. Îţi trebuie actori buni, iar dacă ai bani îţi vine oricine din Sibiu, din ţară sau din America să joace. Am lucrat cu un operator foarte bun la „Sibiu-dragostea mea”. Aici am găsit oameni foarte talentaţi care m-au ajutat şi da, se pot face lucruri foarte bune. Şi dacă deschid un studio de producţie cinematografică vom reuşi. Trebuie un om de acţiune, cu bani nu foarte mulţi, şi nişte oameni care să fie în jurul lui ca să-l sprijine. Eu nu spun că sunt ideal pentru a deschide o şcoală de cinematografie, dar ca s-o sprijin, asta se poate. Uite, mă plimbam zilele acestea şi am văzut clădiea în care funcţionează Agenţia de voiaj. Acolo a fost clădirea Consiliului Dirigent la 1918. Mi-a venit o idee de film: aş merge pe urmele clădirilor istorice. Sau dacă te duci în Sadu găseşti că acel sat a dat culturii eurpene trei corifei: Ioan Micu-Klein, Samuil Micu-Klein şi Ioan Piuariu- Molnar. Hai să analizăm cum a fost posibil...Sunt atâtea evenimente care te pun pe gânduri. Mai e, tot aşa, cimitirul de la Biserica din Groapă unde sunt înmormântate o serie de personalităţi. Sunt lucruri pe care le putem vedea, verifica şi putem face mici filmuleţe care adunate ar naşte o mică istorie a acestei urbe. Eu pot şi sunt dispus să fac aşa ceva.

Rep.: Referitor la filmul realizat de dvs. în anul 2007, „Sibiu- dragostea mea” unde rulează sau unde poate fi găsit?

I.B. : L-am împărţit când l-am făcut în 2007 ...am dat în stânga, în dreapta..cât am putut. Dar mai sunt şi azi câteva dvd-uri. Puteţi lua legătura cu Radu Scutea care este secretarul fundaţiei „Sibiul vechi” şi vă va da el dvd-ul. Am vrut să îl vând la o televiziune, căci filmul a costat ceva, dar încă nu şi-a arătat nimeni interesul. Dar o să-l dau la TVR 1.

Carte de vizită impresionantă

Ion Besoiu (n. 11 martie 1931, Sibiu) este un actor de teatru şi film român.

A absolvit Academia de Teatru şi Muzică din Sibiu.

A debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului "Toate pânzele sus", în regia lui Mircea Mureşan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu şi Jean Constantin.

Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului "Radu Stanca", din Sibiu, după care s-a mutat la Bucureşti, unde a jucat la Teatrul "Lucia Sturza Bulandra" şi a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloşca, în "Procesul lui Horia" (1967), Serebreakov, în "Unchiul Vanea" (1983), Polonius, în "Hamlet" (1985), Oronte, în "Mizantropul" (1989), Corifeu, în "Antigona" (1993), Ferapont, în "Trei surori" (1995), Senecus, în "Caligula" (1996), şi Muhoianov Ivan Matveevici, în "Oblomov" (2003).

Activitatea sa cinematografică este şi ea impresionantă. Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: "Furtuna", "Neamul Şoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Ultima noapte de dragoste", "Lumini şi umbre".

În 2002, a primit Premiul de excelenţă al Cinematografiei Române.

În 2001, a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului Sibiu, în care s-a născut.

Ion Besoiu este preşedinte executiv al Fundaţiei "Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt", asociaţie care îi ajută pe tinerii talentaţi şi care oferă premii etnografilor.

Autor: Camelia CRIŞAN
Data adaugarii: 13.03.2009
Vizualizari: 1491