Monique Gruber : Trebuie sa va invatam sa va ajutati singuri!

După ce a fost prezentat în capitală, Asociaţia "Jungen Rumänen eine Chance!" a adus la Sibiu, primul spectacol de dans comunitar din România, „Pasarea de foc". Proiectul a reunit peste 100 de tineri din Sibiu, Bucureşti şi Braşov într-un spectacol de dans contemporan pe muzica lui Igor Stravinski. Despre evenimentul din 8 septembrie de la Sibiu, am stat de vorbă cu Monique Gruber, fondatoarea asociaţiei mai sus amintite.





Reporter:: De unde ideea de dans comunitar dedicat românilor?



Monique Gruber: Dansul comunitar se produce atunci când un grup de oameni diferiţi realizează împreună o performanţă artistică, îndrumaţi de un coregraf. Dansul comunitar reprezintă o formă inovatoare de dezvoltare personală şi comunicare socială prin artă, o şansă pentru oameni de toate vârstele şi categoriile sociale să creeze împreună şi să se redescopere. Eu am trăit trei ani în România şi m-am simţit minunat. Am avut multe contacte cu tinerii de aici, în special cu copiii din centre de plasament, pe care am vrut sa îi îndrum în viaţă. Am urmărit interesul lor în proiectele pe care le-am realizat aici şi de aceea am căutat ceva care să continue proiectele comune. Am văzut într-o zi filmul "Rhytm Music". Era un spectacol de dans comunitar. Niciodată înainte de acest film nu am auzit de dansul comunitar, dar când am văzut acest film am fost absolut convinsă că voi face şi eu un asemenea proiect. Am scris un mail coregrafului Royston Maldoom dacă vrea să vină în România. Dar nu am primit răspuns decât după un an. Avea foarte multe proiecte şi nu avea timp pentru noi decât peste doi ani, adică în 2009. După ce ne-am întâlnit la un festival la Luxemburg am stabilit că în 2009 facem sigur şi în România "Pasarea de foc". Mi-a spus să caut 100 de tineri doritori şi fonduri că de restul se ocupă el.



Rep.: Ce reprezintă pentru dumneavoastra proiectul "Pasărea de foc"?



M.B.: Cel mai bine ar descrie asta domnul Necula, cel care va face filmul proiectului. Mi-a spus că în fiecare din noi există e pasăre de foc. Avem foc în noi şi trebuie doar să avem ocazia să-l exprimam în orice formă. Cred că dansul este o formă completă de exprimare pentru că implică tot trupul.



Rep.:”Pasărea de foc” este un eveniment anti prejudecăţi. Au fost receptivi românii la acest spectacol?



M.G.: Absolut! Eu cred că până acum societatea nu a fost obişnuită şi nu a avut bani pentru evenimente de genul acesta! Şi a fost poate puţin surprinsă. Eu am mai făcut astfel de proiecte, cum ar fi cea despre autism, din Serbia, unde am lucrat pentru asta trei ani. Şi am venit în România unde am descoperit că autismul nu prea era cunoscut. Şi am organizat apoi trei conferinţe şi încet încet autorităţile au început să se implice. La fel sper şi cu acest proiect. Ca soţia unui ambasador în România am crezut că rolul meu este să văd care sunt problemele în ţară şi să ajut să comunice relaţiile pe care le am în ţara mea cu cele de aici. I-am stimulat dându-le diverse impulsuri. Şi restul din păcate nu vine de la sine, ci trebuie să intervină autorităţle şi presa pentru a promova diversele proiecte. După conferinţa cu autismul au apărut acele idei: "dacă pot strainii, putem şi noi". Adevărul este că străinii nu pot face totul. Nu cred în ideea să aducem haine sau alte ajutoare, trebuie să vă învăţăm să vă ajutaţi singuri. România este ţara pe care eu şi soţul meu o iubim foarte mult. Am fost în 27 de ţări, dar pe ea o iubim cel mai mult. Are şi o moştenrie cultuală foarte mare, natură, oameni cu foarte mari competenţe...În fine, am fost îndrăgostitţi de poporul român. Am fost impresionată că m-au ajutat multe persoane care au viaţă foarte grea, fără bani. M-au ajutat prin timpul şi competenţele lor. Şi asta m-a influenţat să aduc în România "Pasărea de foc".



Rep.: De când există Asociaţia Jungen Romänen eine Chance! şi ce alte proiecte mai aveţi în vedere pentru România?



M.G.: L-am creat special pentru “Pasărea de foc”, de curând. Acesta este doar începutul. Sper să facem şi mai multe proiecte interesante. Asta, dacă autorităţile se vor sensibiliza.



Rep.: Ce credeţi că i-a motivat cel mai mult pe copiii care au participat la acest proeict?



M.G.: Copiii de orice fel trebuie lăsaţi să se exprime prin dans, muzică, desen. În primul rând, nu cred că sunt multe proiecte de acest gen la care să participe copiii din centre de plasament sau tinerii cu diverse dizabilităţi. De cele mai multe ori aceşti copii sunt marginalizaţi de societate şi tocmai aceasta încercăm să demonstram noi: că şi cei mai "altfel" pot realiza evenimente de excepţie. Să fie lăsaţi să se exprime liber este cel mai important dar pentru ei.



Rep.:Printre cei 100 de copii incluşi în proiect s-au aflat şi sibieni...



M.G.: Da! De la Sibiu am avut în jur de 15 copii, de la Centrul de Plasament Guliver şi de la Liceul Onisifor Ghibu. Doi dintre aceştia au fost chiar "actorii principali" ai spectacolelor.Copiii nu s-au ales nominal, ei singuri s-au înscris în acest proiect. Şi au lucrat timp de şase săptămâni şase ore pe zi cu o sete nemaiîntâlnită. Cei mai interesaţi de proiect au fost cei din casele de copii, iar pentru ei acest eveniment a fost o mângâiere.





Carte de vizită Monique Gruber



Monique Gruber este din Luxemburg, născută într-o familie de diplomaţi. Este căsătorită cu Wilfried Gruber, fostul ambasador al Germaniei în România, în perioada 2003-2006. Monique şi Wilfried Gruber au trăit în 27 de ţări ale lumii, dintre care 20 de ani în ţări de limbă germană. Prin "Pasărea de foc"- evenimentul pilot de la Bucureşti şi Sibiu- Monique Gruber deschide noi perspective, nu numai în domeniul artistic, ci şi în cel al practicilor sociale din România. De asemenea, "Pasărea de foc" atestă alinierea la tendinţele europene interdisciplinare şi reprezintă un stimulent al creativităţii cu valenţe terapeutice pentru o societate aflată într-o perioadă dificilă şi un demers de promovare a toleranţei, încrederii, spiritului de echipă şi a disciplinei în rândul tinerei generaţii.

Autor: Camelia CRISAN
Data adaugarii: 17.09.2009
Vizualizari: 482