Stiri » Reportaj

Mama de inger

O cheamă Maria şi este o mamă de înger. Am întâlnit-o duminica trecută, la acţiunea EMMA de la Sibiu, „Mame de îngeri”. Povestea sa este cutremurătoare, la fel ca a multor alte mame. Copilul ei a plecat mult prea devreme dintre noi, a fost chemat sus în ceruri să-şi vegheze părinţii. Printre lacrimi şi durere, mama copilaşului ne povesteşte despre drama prin care a trecut, în cele ce urmează.



Florin MĂRUNŢELU

  

Maria Toader dintotdeauna şi-a dorit doi copii, un băiat şi o fată. Iubeşte enorm copiii şi ar face orice pentru a primii un zâmbet din partea unui copil care să-i aline sufletul. Maria are 32 de ani, este căsătorită şi este mamă. Când a adus-o pe lume pe prima fetiţă, pe Luiza, visul aproape că i s-a împlinit. A fost copleşită de bucurie, iar momentul în care şi-a strâns pentru prima dată copilul la piept, a fost cea mai fericită zi din viaţa ei. Însă pentru a-şi îndeplinii dorinţa până la capăt, femeia a hotărât împreună cu soţul ei, să mai dea naştere unui copil. 



Travaliu fals



Cea de-a doua sarcină a decurs aproape normal, fără dureri, până în momentul când a simţit că este momentul să nască. La 8 luni şi jumătate de sarcină, fătul se zbătea în burtica mamei pentru a vedea lumina zilei. Maria a simţit nerăbdarea pruncului ei şi s-a pregătit să ajungă la spital căt mai repede. În momentul în care a consultat-o ginecologul ei, a constatat că a fost doar un travaliu fals. Odată ajunsă pe scaunul ginecologic nici Maria nu mai avea răbdare să mai aştepte clipa cea mare şi a cerut provocarea naşterii, dar medicul ei a refuzat să intervină, argumentând că fătul mai are nevoie de timp pentru a se dezvolta, cu toate că pruncul avea o greutate normală. 



Mort înainte să se nască 



După acest episod femeia a stat internată în spital timp de trei zile sub supraveghere medicală, după care s-a întors acasă. Nu avea nici un motiv pentru care să se îngrijoreze şi totul părea să fie normal. La nouă luni şi două zile ale fătului, Maria aştepta travaliul, dar nu avea nici un fel de dureri. Nimeni nu a putut prevedea nenorocirea ce urma să i se întâmple tinerei. 20 octombrie 2006 a fost o zi de coşmar pentru Maria. Ea s-a prezentat la consultaţia programată de ginecolog şi l-a rugat a doua oară pe medic să-i provoace naşterea forţat. După o investigaţie medicală mai amănunţită, medicul ginecolog al Mariei a constatat cu stupoare că inima fătului încetase să mai bată datorită faptului că placenta mamei era macerată. Nu se mai putea face nimic. Pruncul murise doar cu câteva ore înainte de consult. La auzirea veştii Maria s-a prăbuşit de durere. „Nu ştiu dacă se putea întâmpla ceva mai rău decât atât, am fost copleşită de durere şi nu mai aveam cuvinte, simţeam cum fiecare muşchi din corpul meu se rupea bucăţică cu bucăţică, simţeam cum tot trupul îmi paralizează şi nu mai puteam păşi, n-aveam aer să respir, tot cerul căzuse deasupra mea, inima îmi bubuia de durere, eram şocată, eram de-a dreptul pietrificată” , a spus Maria, înecată de lacrimi şi suferiţă. 



Citat:

„Vedeam că fiecare mamă avea căte un copil în braţe, numai eu am mers acasă fără nimic”





Femeia a născut pruncul fără suflare. Copilul pierduse lupta cu viaţa, iar rolul pruncului luase sfârşit fără voia lui. „Medicul nu mai avea nici o explicaţie, parcă nu mai avea cuvinte, mi-a spus doar că sunt tânără, şi mai pot face copii. Însă nu mai eu ştiu cât de mult m-am chinuit să port în pântece o sarcină”, a adăugat Maria. Unul din cele mai grele momente din viaţa Mariei a fost atunci când a ieşit de pe porţile maternităţii. „Vedeam că fiecare mamă avea căte un copil în braţe, numai eu am mers acasă fără nimic. Atunci am început să plâng, nu mă mai puteam oprii, lacrimile îmi curgeau şiroi, a fost foarte dificil”, explică Maria, răvăşită de durere. Nici în ziua de azi femeia nu îl poate uita pe cel care trebuia să prindă viaţă din pântecele ei. „Dacă soţul şi fetiţa mea nu erau alături de mine, nu ştiu ce mă făceam, a fost greu, dar ei mi-au dat puterea să merg mai departe în viaţă.”, a mai spus tânăra mămica. 



Visul i s-a împlinit



Datorită spijinului din partea soţului şi a dragostei din partea fetei, Maria a continuat să lupte şi să îşi continue viaţa pe un făgaş normal. Ea nu s-a dat bătută şi până la urmă şi-a îndeplinit visul cel mare de a avea doi copii, o fată şi un băiat. În urmă cu şase luni, Maria a născut un băieţel perfect sănătos, iar sarcina a decurs fără nici un fel de probleme. Însă amintirea copilului pierdut în timpul sarcinii rămâne ca o rană descchisă în sufletul femeii. 















 

Numele
Comentariul
Cod obligatoriu	->

 pojar lucia amalia (26.10.2009 11:18)
felicitari pentru ceia ce faceti pentru noi si eu asi vrea sa fiu voluntar in aceasta campanie

 Mariana (05.06.2010 09:04)
Adesea se intampla ca si cei mai renumiti medici sa dea verdicte eronate.In urma cu cativa ani, cand imi facusem analizele premaritale, ajunsa si in cabinetul dr.Streteanu..urmare consultatiei , mi s-a depistat un chist ovarian.La ,,sfatul\" medicului trebuia sa ma operez, pentru a ma putea bucura vreodata de a-mi tine copiii la piept, altfel nu aveam sa ma bucur de vreo sarcina.Cu ,,interventia\" altui medic,il rugasem pe dr. Streteanu sa-mi prescrie un tratament ambulatoriu in ideea ca poate, poate ,,scap\" de operatie.Marturisesc , caci pana la urma n-am urmat nici un fel de tratament, nici operatie n-am facut..si Dumnezeu m-a binecuvantat cu un baiat , la putin timp dupa casatorie.La 3 ani de la prima nastere, am adus pe lume gemeni(fata si baiat), iar 17 ani mai tarziu de primul baiat ( aveam 38 de ani) am dat nastere celui de-al 4-lea copil(tot baiat).Asadar,doamnelor nu va pierdeti niciodata speranta si credinta in dumnezeu...cat despre medici...cautati-l pe cel ,,omenos\", care respecta juramantul lui Hipocrate ...si nu cel al bisturiului.